- a nu-şi ţine cuvântul dat
- to break one's wordto break faith with smth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu-şi ţine cuvântul dat
Look at other dictionaries:
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
chiul — CHIUL, chiuluri, s.n. (fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; p. ext. înşelătorie. ♢ loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu şi ţine cuvântul dat. A i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înşela (pe… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
masă — MÁSĂ1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢… … Dicționar Român
regim — REGÍM, regimuri, s.n. 1. Sistem de organizare şi de conducere a vieţii economice, politice şi sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ♢ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deţinută de un… … Dicționar Român
al — AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu al… … Dicționar Român
tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… … Dicționar Român
